Tot ceea ce am iubit s-a sfârșit într-o singură clipă.
Întrebarea este: ce a mai rămas din mine după aceea?
Trăiesc cu o rană care, cu fiecare zi ce trece, se închide din ce în ce mai greu, ca niște straturi care se lipesc, dar nu îmi permit să curăț neputința și neajutorarea pe care le-am simțit atunci.
În fiecare vis îmi văd părinții murind din nou, ca un ecou ce îmi zgârie adânc sufletul . Sacrificiul lor nu a fost în zadarnic în fața răului... și nu voi permite niciodată să fie.
Alături de Lucian, iubitul meu, soarele meu, am învățat că monștrii nu vin doar din afară. Cei mai cumpliți se nasc înăuntrul meu, iar vindecarea mea înceape tot de acolo.
Aceasta nu este povestea unei victorii. Este povestea mea. Povestea despre cât de mult pot pierde și totuși să merg mai înainte.
Cât de departe aș merge pentru a opri întunericul, chiar știind că el se va întoarce mereu...?
- Din jurnalul Sunnivei, Prințesa Soarelui